Doar o zi înnorată e azi 
Ca toate cele ce-au trecut,
Demult şi soarele venea,
Dar astăzi stă ascuns, tăcut.
Demult şi stele străluceau,
Şi luna zâmbea fericită,
dar azi ele s-au ascuns sub nori,
Iar acest lucru îmi dă fiori.
Azi iar cad fulgii albi de nea,
Azi iar aud colinde, 
Dar vântul aprig nu se-ascunde,
Şi vrea copacii, mii, să-i smulgă.
Cum oare pot copacii să-l înfrunte?
Cum oare stau aşa de neclintiţi?
El le poate smulge doar crengile,
Dar totdeauna în pământ rămâne-vor înfipţi.
El poate să-i lovească,
Dar rădăcinile-n pământ rămân.
Căci copacii nu renunţă,
Ei ştiu că vântul nu-i al lor stăpân…
de almary
Publicat de almary 
Publicat de almary 
Publicat de almary 
Eu mă îndrept să-i miros florile albe,
Să le ating,
S-ascult,
Să văd,
Să simt…
O, primăvară dragă cu merii tăi de zăpadă!
O, primăvară dragă!
Ai venit
În sfârşit!
Te-am aşteptat,
Cum asteaptă apa un cerb însetat.
Şi ai venit,
Mi-ai amintit,
De lanurile de un verde crud,
De iazurile line,
De zilele senine,
De bucurie…
de almary
Pentru noi copii, cele mai frumoase zile de care aveam parte erau cele din vacanţa de vară. Şi desigur că aceste zile minunate se terminau odată cu începerea şcolii, deci trebuia să profităm de ele cât se putea de mult. Nu îmi aduc aminte să ne fi plictisit la ţară. Aveam tot timpul ceva de facut. Dar noi nu mergeam la ţară numai în vacanţa de vară. Eu împreună cu sora mea am stat un an întreg la bunica cand eram mici. Acela a fost cel mai frumos an din viaţa mea. Ţin minte că aveam un casetofon şi cateva casete cu poveşti. Am ascultat poveştile alea de atâtea ori că le ştiam pe dinafară, în special povestea “Albă ca zăpada” . Îmi aduc aminte că imi era frică să mai mănânc mere roşii după ce am ascultat povestea. Era foarte frumos atunci. Mai ales iarna este foarte frumos la ţară. Dar ca orice copil ne mai îmbolnăveam şi noi, adică mai răceam. Atunci bunica ne punea pe piept un săculeţ cu tărâţe încălzite şi ne punea să bem lapte cu miere şi cu untură de gîscă. Poate sună cam ciudat tratamentul ăsta , dar noi ne însănătoşeam foarte repede aşa. În acel an cred că m-am distrat cel mai mult. Eu împreună cu sora mea ne trezeam dimineaţa pe la 10 şi bunica ne aducea clătite, gogoşi sau colţunaşi, pe care noi le mâncam învelite în plapumă şi uitându-ne la televizorul alb-negru. Îmi aduc aminte cum puneam o casetă la casetofon, şi ,ca să ne distrăm, mimam povestea. Şi câte îmi voi mai aduce aminte, le voi povesti.
Deci cum spuneam….aveam să petrecem trei luni de vară cum vroiam noi. Acum aveam tot ce ne plăcea și eram împreuna cu verii noștri. Ne-am întors încă odată la dealurile, pădurile, animalele, pârâurile nostre pe care nu le-am mai văzut de un an… și de abia acuma începea adevărata aventură…de obicei nu ne trezeam prea devreme, cam pe la ora 9, dar nici nu ne culcam devreme…stăteam și vorbeam toată noaptea… iar a doua zi ne trezeam cam greu…dar nouă nu ne păsa…de ce să ne pese? era vacanță ….de ce să ne facem griji? ….aveam trei luni sa facem tot ce ne trecea prin minte ..adică nu chiar tot ce ne trecea prin minte, că nouă ne treceau multe și nimeni nu avea mai multe idei decât noi…deci nu aveam cum să ne plictisim…pentru mine vara a fost este si va fi cel mai frumos anotimp pentru că în acest anotimp este vacanța mare pe care deobicei o petrec la ţară…dar, să revenim…la ce? desigur, la jocuri …mmm…jocuri erau multe, mai ales inventate…aproape în fiecare zi inventam un joc nou…cel mai popular joc era “de-a magazinu”( produsele principale erau ambalaje, pământ, pietre, etc.) şi cumparam cu bani din frunze dintr-un vișin pentru că el era singurul copac din care puteam lua frunze deoarece era destul de mic. Sigur din catalogul nostru de jocuri nu au lipsit “de-a va-ti ascunselea”, “prinsa”, “aseară am fost la Paris şi am visat un vis” şi nici legănatul în scrânciob până la ora 11, bălăcitul în pârâu sau bătaia cu noroi. Asta era vacanţa de vară, joacă, joacă şi iar joacă….dar ce să facă un copil când e vacanţă? se joacă…
