Iarna veni cu repeziciune încercând să mă prindă pe lanurile părăsite de grâu.

După seceriş, nu mai am cum să m-ascund după firele de grâu. Au rămas doar rădăcini uscate fără de folos. Şi am nevoie de adăpost sau o ascunzătoare, căci iarna e pe urmele mele.

Încercările mele de a mă-nveli cu pătura nopţii au eşuat..pătura deja a îngheţat.

Căutând refugiul în stâncile aspre, am găsit doar ultimele urme ale toamnei târzii ce îmi şopteau :”fugi, te-ajunge iarna!”

Alerg şi tot alerg dar nu gasesc loc de odihnă. Padurea  a alungat toate frunzele, din câmpuri a rămas numai pământul, şi mie mi-e frig.

Zăresc, la câţiva paşi de mine, lumini porocalii ce pâlpâie timide-n noapte.

Mă-ndrept spre ele …dar erau doar o inchipuire a minţii mele obosite.

Iarna alergă şi parcă mă prinde din urmă.

Arde totul in urma ei cu suflare de ghiaţă. Şi totul e scrum, scrum alb şi rece.

Mi se pare că şi picioarele imi sunt prinse de ghiaţă. Îmi dau seama că iarna e la doi paşi de mine.

Nu pot înainta. În faţa mea natura aşteaptă iarna liniştită.

Strig ca cineva să mă ajute…dar natura căntă încet un cântec de leagăn.

Se apropie ora de culcare, dar eu nu vreau să dorm. Iarna, cea despre care credeam că e înfricoşătoare, aşterne ca o mamă grjulie, pături de zăpadă ţesute peste natură, ca ea să poată mai uşor să doarmă.

Puterile mi-au revenit şi mă aşez pe un buştean învelit în zăpadă.

„M-am speriat degeaba”, mi-am zis, şi mi-am rotit privirea peste lanurile de grâu.

„Nu-i scrum, şi nici viscol înfricoşător, e doar zăpadă uşoară ce înveleşte pământul, plin de rădăcini uscate de grău de-astă vară, ca el să se poată odihni mai bine de-alungul celor trei luni înfrigurate.”

Mi-am ridicat ochii spre cerul de un alb orbitor, din care era cernută pătura de zăpadă.

„Totul e minunat! De ce m-am temut?”

de almary

ştii ce mi-a spus?

mi-a spus că iubeşte marea,

la apus…

Nu uita vreodată momentele în care ai simţit adierea vântului prin păr

Şi surâsul soarelui pe fiecare floare  

Nu uita păsările în zare

Nu uita norii roşii de la apus

Nu uita peştii din apă

Nu uita fluturii de aur

Nu uita luna noaptea

Şi stelele pe cerul negru                        

Nu uita stejarii bătrâni

Şi nici merii tineri

Nu uita strugurii din vie

Şi roşiile din gradină

Să nu uiţi casa bunicilor

Joaca copiilor

Vorbele bătrânilor

Şi sfaturile părinţilor  

Nu uita zilele de iarnă cu zăpadă

De vară cu soare

De primavară cu flori

De toamnă cu meri

Nu uita prietenii cei vechi

Şi nici pe cei noi

Nu uita prima rază de soare pe chipul tău

Nu uita luna in prima noapte în care ai ieşit afară

Nu uita prima stralucire din fântână

Nu uita păturile de lână

Nu uita fagurii cu miere

Şi albinele in vâzduh

Nu uita visele

Nu uita nici  bucuriile

Sa nu uiţi momentele din viaţa ta în care te-ai putut bucura

Dar de toate celelalte poţi uita…